Vinovata

Vaca şăgi şî clipieşci,

Tot clipieşci gies, ca prostu

Sîmci ciăva că-i lipsăşci –

Un verset dîn „Tatăl Nostru”.

Apa lângă bot îi vini,

Numa îş aşază capu

Pră o limbă – firocină

Să o soarbă cum ii placu.

Dăr clipitu-i mari smintă,

Nu-i uruiu cu milasă –

Şciu arciili să mintă

Că-i măi bună iarba grasă.

Bună-i iarba ca şî vara !

Vaca îi dă milioani,

Când îi mirişce săcara,

Curji lapcili-n bidoani.

Ş-apoi dă-i cu muls micanic…

Curi lapci – mumă, mumă,

Ar vinit dân altă parci

Lipitorili dă gumă.

Dar cân baci Sălcovăţu –

Vântu răşi dă „Şpiţ – Biărg”

Vaca tot clipind întrabă,

Ci-am lucrat un an întriăg ?

Atunci adu cătră pustă,

Muschili, cu fân cu tot,

Că în mincia dântră coarne

Vacili prostâie rod.

Şî cân toaci mierg a bini,

Tot năroagili clipăsc

Baş la muls moari curentu

Şî pră rând să stângăşiesc.

Lipitorili dă gumă

Fără dă sclipiciuri mor

Pră bidoanili dă lapci

În ieconomia lor ?!

Râgi într-un pod lămpaşu

Vaca-ntrabă uniori:

„Cân s-o măi afla nunaşu

Pălmilor dă mulgători ?”

La moară

Pocinoaga a fost mari,

A bătut pră grânii piatra,

Doonind în şoprul morii,

Oaminii îş fac socoata.

Iaca Şandru a lu Trăia,

Ş-a şciărs dă băgău la gură,

Scrobicindu-să prân minci,

Vriă să spună o minşiună.

 – Oamini buni !... (înşiepi-a spuni)

Câci nu s-ar măi schimbat…

Moşu mieu cân a fost jiuni,

N-a bătut piatra pră sat !

A bătut prî la ogaşă,

Prăstă piătri dă ştamiţ

Şî la gurili dă ocnă,

Pră cărbuni, în cotăriţ.

Hai că-i bună, dă Ilie

Apă-n stavila minşiunii,

O minşiună, cât coşia,

Şandru al lu Trăia spuni.

– Api să nu am priciasnă,

Şî nişi maslu, spuni Şandru,

Dacă vrieu să-m spun prostia,

Nişi baş mie, dar lu altu.

Oamini scobiau la iască

Şî în paclă dă doan,

Şandru-nciepi să vorbiască

Dăspră Omu-Năzdrăvan.

Cân a fost ca mini moşu

A trăit la noi în sat,

„Mătăhala”, spusă Vâlvă –

Un om tari (nă-nsurat).

Şî ţînut aşa dă tari

Ca să fie toaci buni,

După ploili cu piatră,

L-a cinstît atâta lumi.

El să ascungia să doarmă,

Prân ocoali-n fânării…

(Şî plica în tăinuirii,

Nişi cu morţ şî nişi cu vii)

Să nu sperie copii.

Să făşia într-o vrăjală,

Suflit tari, dântr-o boari,

Înălţându-să prân noori

Să zbăcia în fişcecari.

Ungi nooru dă biădă

Ar fi vrut să rupă roagi

Îl făcia prân buşâtură

Într-o apă cum să cagi.

„– Ascultaţ minciuna asta !”

Spuni Ion a lu Săbina,

Criăd că-nghiaţă şî curastra

Dân viţălu lu vişina !”

Dă-ci biedălui cu gluma,

Cari ne-a clicnit clipitu,

Ne-a răcit la ochi pupila

Dă şi spusă năgângitu !

Unii răsuşiesc mustaţa

Cu un gând păcişălat.

Un „fandroc” dân uşa morii

Chiamă rând la măşinat.

Zogoada

Vriă să şcie baba Pietra,

Zviduiri dă riumă,

C-a tot luat la bumbi dă tetra

Şî o doari dă nu-i glumă.

I-a spus un glumăţ dă doctor,

Că n-ar fi dă vină anii

Ş-a vinit să facă şmotru,

Pr-un pişior, la Irculani.

Aici baba-ş piergi capu

Într-o zî fără dă soari,

Măi-do ca să gie dă dracu,

Pân s-ajiungă-n scăldătoari.

Vriămia îi o pogănie,

Cân să scriemi-n gialuri ciaţa

Şî cân Pietra nu prea şcie

Cât dă scumpă îi piaţa.

A vindut triei gâşce grasă

Şî o cloţă da pră oauă,

Ş-a plicat şă-ş afli liacu

La trai bun, în lumia nouă.

A zgogit şî ia ca orbu

Ilova, la api calgi,

Vriă să-ş afli sănătacia,

Să probiască să să scalgi.

După port am cunoscut-o,

Îi dân pustă şi vez bini,

M-am oprit , cân am vădzut-o

Că s-apropie dă mini.

„ – Bună zâua, maică bună !”

„ – Să fii sănătos, cu maica !”

„ – Ai vinit la trai şî viaţă,

L-ai lăsat acas pră taica ?”

„ Îl lăsai, boalilui, dragă,

Că m-am ogrisât dă tot,

Am lucrat o viaţă-ntreagă

Şî acuma nu măi pot !”

„ …şî şi faşi aişi, copili ?”

„– Io ?... scriu glumi pr-un căiet,

Potriviesc să să loviască,

Cum li scrie un poet ! ”

„ – Api, n-ai nişio duriări ?”

(baba-n glumi mă alintă)

După mincia dă muieri

Mă socoaci cu vro smintă.

 Mă măsoară lung bătrâna.

Ari ochi cu multă milă,

Faşi cătră cap cu mâna:

„ – Poaci anii îs dă vină …!”

Io mă râd şî baba pliacă,

Pră pociacă schiopătând,

Şciu, ca ea îs mulci babii

Şovăici pră pământ.

Mă gângiesc că vriemia faci,

Omu-n chipu dă măimucă,

Cari îmblă pr-ungi viegi

Şî doarmi pră ungi-apucă.

Numa mincia îi rămâni.

Pamătu, cu mulci toani,

Chiar trăind dă az pră mini,

Tot ar vria la Ierculani.

Gluma fujii să m-ajungă.

Io pră loc făcui socoata –

Mincia m-aş fi pus-o-n dungă,

Dacă vinia cu nipoata.

Istăna şoadă

Satu mieu dă başcină

Îi baş lângă mlaşcină.

Cum s-ar spuni, Vraniu mieu,

Stă-ntră mlaşcină şî tău.

Primăvara păn nu zboară,

Mica goangă, păpăruga

Vini un ponou dân gialuri

Şî să varsă iar – Boruga.

Dă Căraş, o pogănie,

Faşi lumea un şciubei,

Trec şâranii prân bujiacuri,

Dî la Cacova-n Coşcei.

Ţărmurili să surupă,

Nu să-ncuncină nici ploaia,

La irugă, lângă tufă,

Cam tristoani, stă „Pricaia”.

Dăr dân aşcia îs cân ploaie,

Cân îi soari boldânos,

Vraniu mieu, îi cum nu-i altu

Dă chicit şî dă frumos.

Paorii şciu la motoară

Şî-ai dântâi îş dântră sacii,

Cân îi vorba dă o triabă,

Prî la grânii şî bucacii.

Fâncă am vorbit atâta,

Nu mă las, vă spun şî voauă

Dă cămin şî dă muzică

Ni-s pră drum dă bandă noauă !

Sara cân îi cineriăţa,

Dî la lucru pră acasă,

Să astrâng fişiori la şcoală,

Lângă oarna lor aliasă.

Io mă bucur mult dă asta

Şî li-ajut prî la poijă,

Şî li spun năroc în toaci,

Purtătorilor dă grijă !

Satu miău ari şî „Dacii”.

Dacă ar învia Trăian

S-ar mira-mpăratu poaci,

Dă şi poaci un ţăran !

Prăstă căş îs numai „griebli”,

D-alia dă tilivizor,

Cântărieţ şî cântărieţă

Vin pre ieli în obor.

Iaca stropu dă sudoari,

Ungi cagi crieşci rod,

Nu-i sărac, săracu paor,

Cât măi ari îrţ în pod !

Taică-miu îş faşi cruşi,

Maică-mia îş scuipă-n sân,

Că mă ţân dă bazaconii:

„ – Ioani …! Iş copil bătrân …!”

Ba oi fi, n-oi fi, măi, taică,

Nu măi stau să-mi număr anii,

Ci nu faci în lumea noastră

Cinsta omului (şi banii) !?

Îi sfătos, spuni mumiţa,

Tuţu clacină dân cap –

Spun io, tuţule, prân viaţă

Am tricut un bun dărap…

Şî cân prind o ţâră liăcii,

Nu mă ortăşiesc cu patu,

Nu măi caut că ard curientu,

Iau plivaisu şî-mi laud satu !