Zgaiba

Un năstaşnic dă copil,

Zâua lui îi plină

Dă sălbacic năogoi,

Caşi n-ari splină.

Baci pulma pră picior,

Cu numărătoari,

Toată zâua prân obor,

Făr încuncinari.

La mâncari, grieu îl prinz

Şî aliarga, neică,

(Pră un ban ai vrea să-l vinz)

Parcă îi suveică.

Ari-n cap pră un cucui

Ci-ar pucia să aiba ?

Noata la purtarea lui,

Şăgi pră o zgaibă !

Da-noptacea

 Cân striăşina dă casă pică

Şî imă pănă la bârnaş.

Dă jios imala să răgică

Şî ni snopiăşci mincinaş.

Nu-ş ari părăzolul rostu

Şî nici o şubă, câtu-i ea,

Să ni sfînţască adăpostu

Oricum om vre, oricum am vrea.

Atunşi cân nooru măi fuji

Şî dă ascunsa să măi jioacă,

Glumiăşci frigu fie-ungi,

Schimbându-să în promoroacă.

Io mult mă râd cu maica-n sobă,

Aprind şpoiertu şî mă fac

Că mi-s sătul dă toaci – tobă,

Ş-adorm pră frunza dân stujac.

Socociala

S-a pus vara cam d-o lună

Şî la oamini cumsacagi

Suflitu miroas-a prună

Că ar dat şî prunii roagi.

Io n-am ocolit licoaria,

Am sorbit-o ca tot omu,

Că am pus pră firu vieţî

Toată primăvara, pomu.

M-am cinstât şî cu ortacii

Cari gustă, ca şî mini.

Cum să guşci, om mari, lapci

Nu-s copil, şî nu-ţ stă bini.

Ş-api, prunu criăşci sângur,

Vaca rumăgă tulei –

Dacă nu îi tai dân toamnă,

Iarna îţ ciupiăşci lei.

Prunu biă apă dă ploaii,

Vaca, apă dă fântână

Şî în toată giminiaţa

Să gijăşci tot dân mână.

Apoi, dacă iai plivaisu

Câtu-i litra dă răchie ?

Câtu-i litra a dă lapci ?

Prieţu lor dă prăvălie

Atunci stai şî ci socoaci,

Târgu nu-i pria miărji strună.

Zăci pruni – un an dă lapci –

Cu urui şî vacă bună ?

Giriăpturili viţălului

Prişipu viţălu cie giriăpturi ari,

Un plec la uriăchi şî arsuri dă coarni

Că tată-so poartă musai bulitin

Şî coani ascunsă, şî dă zăl îi plin.

N-ari lanţ cu strajă – o giantă uşoară

Şî în ea o troacă, cu minuni – goală.

A clipit viţălu, prost ca un viţăl,

Unii criăd în asta, io nu criăd la fiăl,

Criăd făptura mică, cân ajiunji mari,

Că s-o zbaci-n lanţuri cât o fi dă tari.

Cu dăşcieptăciunia cari-i stă pră limbă,

Socociesc o triabă, cari mult îl schimbă:

Muuu… îi dî la mumă – glasu lui văşiăsc –

Dăspră mărunţâşuri, nu vă măi vorbiăsc.

Pănă-i mic, viţălu nişi când nu-i sătul

Joargi pră cocieie capătă dăstul.

Cân vro arătari sfirosâtă, mopsă

Îi dă bibiranu la stobor dă boxă.

Prişipu viţălu, cât a fost dă mic,

Că-i ajiunsă mama – vacă dă I.R.I.C.

Duşăgul

 Năcăjâtă-i I.T.A. câtodată, fraci,

Criez că ari-n mince boabi dă piperi,

Cum că gies să strâcă, tot pră drumuri sparci,

Perina dă aer, spusă dă şofiări.

Apoi, după api, noi iar punim piatră,

Cari să înşâră, cum să-nşâră fumu

Vina-i tot a noastră, ălor dî la vatră.

Dacă vini ploaia şî iar spala drumu,

Io socot atuncia, nu-i dă vină nimi,

Tot născocitoru criăd c-a fost un fraiăr,

Că duşăgu acela ţânia mult măi bini

Dă-l umplia cu fiără, nişidăcum cu aer.

Proviărb dă pahar

 A vinit şî ciasu cari

Ni-i îngiamnă la culcari,

Cias cam mic –

Nu cias prea mari

Cari, coştuie părali…

După un fum dă ţîgari

Am pus capu ca orcari

Prăstă piriniaua mari.

Cini moari ? Ion, că moari,

C-a băut un şol dă moari

Fără pic dă răsuflari

Ş-a făcut strânsori dă foali.

Păn la foali, dă-i răchie,

Dă-i cu cari ci îmbie,

Prântru viaţă – ominie.

Biă, că iestă şî să fie,

Întră lumii pricinie –

Asta-i mari şmichirie,

Să dai inimii tărie !

Iar măi cătră giminiaţă,

Buca-i viergi dă viaţă,

Birigata-i drum dă griaţă

Şî pră drum miărji virgiaţă

Cân nu faci omu faţă.

Iacă-tă-mă, io mi-s io

Cum să măi ascund că o

Spurcăşiuni dă uiagă,

N-a putut să înțăleagă

Şî m-o spus c-am mincia bliagă,

Dacă nu o sorb întriagă.

Am sficlit-o cam vro lună.

Trist, am înţălies provierbu

Cari prântru mulţ măi sună:

 – Să bei! Că nu ai nimica,

Băutura-i buna, aaa…

Numai să ci ţâni dă ea.

Rar, dar toată zâulica !

Gluma moşului

M-a dat moşu o turlişcă.

Baba, câta măi dă triabă,

M-a spus: „ Să nu-l criez, copili,

Pana aia îi cărabă! ”

Io mă uit atunci la pană,

O suşiesc, o răsuşiesc,

Baba spusă giriptacea.

Cam la asta mă gângiăsc.

– Taică bun…- îi spun lu moşu

Şî în faţa lui stau stog,

Îm făcuş cu gluma asta

Şmicherii dă pocinog !

– Îndulşieşcici, nipoaci,

Baba îi urzală slabă.

Am chicit şî io o glumă,

Lu trulişcă-am spus cărabă.

Mă râd, şciu şî io la glumii,

Văd şi glumili că iscă,

Fluşturacice pră lumi,

Ca şî piănili dă gâscă.

M-a ţucat pră frunci moşu.

Io, sărind într-un picior,

M-am sâmţât obrazu roşu

Şî al moşului fecior

Dacă ortăşiam cu baba,

Un ponciş pră o cărabă

Rămâniam în gând la moşu

Ca şî ea… urzală slabă.