vineri, 9 iulie 2010

Zgaiba

Un năstaşnic dă copil,
Zâua lui îi plină
Dă sălbacic năogoi,
Caşi n-ari splină.

Baci pulma pră picior,
Cu numărătoari,
Toată zâua prân obor,
Făr încuncinari.

La mâncari, grieu îl prinz
Şî aliarga, neică,
(Pră un ban ai vrea să-l vinz)
Parcă îi suveică.

Ari-n cap pră un cucui
Ci-ar pucia să aiba ?
Noata la purtarea lui,
Şăgi pră o zgaibă !

Da-noptacea


 Cân striăşina dă casă pică
Şî imă pănă la bârnaş.
Dă jios imala să răgică
Şî ni snopiăşci mincinaş.

Nu-ş ari părăzolul rostu
Şî nici o şubă, câtu-i ea,
Să ni sfînţască adăpostu
Oricum om vre, oricum am vrea.

Atunşi cân nooru măi fuji
Şî dă ascunsa să măi jioacă,
Glumiăşci frigu fie-ungi,
Schimbându-să în promoroacă.

Io mult mă râd cu maica-n sobă,
Aprind şpoiertu şî mă fac
Că mi-s sătul dă toaci – tobă,
Ş-adorm pră frunza dân stujac.


miercuri, 7 iulie 2010

Socociala

S-a pus vara cam d-o lună
Şî la oamini cumsacagi
Suflitu miroas-a prună
Că ar dat şî prunii roagi.

Io n-am ocolit licoaria,
Am sorbit-o ca tot omu,
Că am pus pră firu vieţî
Toată primăvara, pomu.

M-am cinstât şî cu ortacii
Cari gustă, ca şî mini.
Cum să guşci, om mari, lapci
Nu-s copil, şî nu-ţ stă bini.

Ş-api, prunu criăşci sângur,
Vaca rumăgă tulei –
Dacă nu îi tai dân toamnă,
Iarna îţ ciupiăşci lei.

Prunu biă apă dă ploaii,
Vaca, apă dă fântână
Şî în toată giminiaţa
Să gijăşci tot dân mână.

Apoi, dacă iai plivaisu
Câtu-i litra dă răchie ?
Câtu-i litra a dă lapci ?
Prieţu lor dă prăvălie

Atunci stai şî ci socoaci,
Târgu nu-i pria miărji strună.
Zăci pruni – un an dă lapci –
Cu urui şî vacă bună ?

Giriăpturili viţălului


Prişipu viţălu cie giriăpturi ari,
Un plec la uriăchi şî arsuri dă coarni
Că tată-so poartă musai bulitin
Şî coani ascunsă, şî dă zăl îi plin.
N-ari lanţ cu strajă – o giantă uşoară
Şî în ea o troacă, cu minuni – goală.

A clipit viţălu, prost ca un viţăl,
Unii criăd în asta, io nu criăd la fiăl,
Criăd făptura mică, cân ajiunji mari,
Că s-o zbaci-n lanţuri cât o fi dă tari.
Cu dăşcieptăciunia cari-i stă pră limbă,
Socociesc o triabă, cari mult îl schimbă:

Muuu… îi dî la mumă – glasu lui văşiăsc –
Dăspră mărunţâşuri, nu vă măi vorbiăsc.
Pănă-i mic, viţălu nişi când nu-i sătul
Joargi pră cocieie capătă dăstul.
Cân vro arătari sfirosâtă, mopsă
Îi dă bibiranu la stobor dă boxă.
Prişipu viţălu, cât a fost dă mic,
Că-i ajiunsă mama – vacă dă I.R.I.C.


Duşăgul

 Năcăjâtă-i I.T.A. câtodată, fraci,
Criez că ari-n mince boabi dă piperi,
Cum că gies să strâcă, tot pră drumuri sparci,
Perina dă aer, spusă dă şofiări.
Apoi, după api, noi iar punim piatră,
Cari să înşâră, cum să-nşâră fumu
Vina-i tot a noastră, ălor dî la vatră.
Dacă vini ploaia şî iar spala drumu,
Io socot atuncia, nu-i dă vină nimi,
Tot născocitoru criăd c-a fost un fraiăr,
Că duşăgu acela ţânia mult măi bini
Dă-l umplia cu fiără, nişidăcum cu aer.

Proviărb dă pahar

 A vinit şî ciasu cari
Ni-i îngiamnă la culcari,
Cias cam mic –
Nu cias prea mari
Cari, coştuie părali…

După un fum dă ţîgari
Am pus capu ca orcari
Prăstă piriniaua mari.
Cini moari ? Ion, că moari,
C-a băut un şol dă moari
Fără pic dă răsuflari
Ş-a făcut strânsori dă foali.

Păn la foali, dă-i răchie,
Dă-i cu cari ci îmbie,
Prântru viaţă ominie.
Biă, că iestă şî să fie,
Întră lumii pricinie
Asta-i mari şmichirie,
Să dai inimii tărie !

Iar măi cătră giminiaţă,
Buca-i viergi dă viaţă,
Birigata-i drum dă griaţă
Şî pră drum miărji virgiaţă
Cân nu faci omu faţă.
Iacă-tă-mă, io mi-s io
Cum să măi ascund că o
Spurcăşiuni dă uiagă,
N-a putut să înțăleagă
Şî m-o spus c-am mincia bliagă,
Dacă nu o sorb întriagă.

Am sficlit-o cam vro lună.
Trist, am înţălies provierbu
Cari prântru mulţ măi sună:
 – Să bei! Că nu ai nimica,
Băutura-i buna, aaa…
Numai să ci ţâni dă ea.
Rar, dar toată zâulica !

Gluma moşului


M-a dat moşu o turlişcă.
Baba, câta măi dă triabă,
M-a spus: „ Să nu-l criez, copili,
Pana aia îi cărabă!
Io mă uit atunci la pană,
O suşiesc, o răsuşiesc,
Baba spusă giriptacea.
Cam la asta mă gângiăsc.
– Taică bun…- îi spun lu moşu
Şî în faţa lui stau stog,
Îm făcuş cu gluma asta
Şmicherii dă pocinog !
– Îndulşieşcici, nipoaci,
Baba îi urzală slabă.
Am chicit şî io o glumă,
Lu trulişcă-am spus cărabă.
Mă râd, şciu şî io la glumii,
Văd şi glumili că iscă,
Fluşturacice pră lumi,
Ca şî piănili dă gâscă.
M-a ţucat pră frunci moşu.
Io, sărind într-un picior,
M-am sâmţât obrazu roşu
Şî al moşului fecior
Dacă ortăşiam cu baba,
Un ponciş pră o cărabă
Rămâniam în gând la moşu
Ca şî ea… urzală slabă.


Persoane interesate