Gluma moşului

M-a dat moşu o turlişcă.

Baba, câta măi dă triabă,

M-a spus: „ Să nu-l criez, copili,

Pana aia îi cărabă! ”

Io mă uit atunci la pană,

O suşiesc, o răsuşiesc,

Baba spusă giriptacea.

Cam la asta mă gângiăsc.

– Taică bun…- îi spun lu moşu

Şî în faţa lui stau stog,

Îm făcuş cu gluma asta

Şmicherii dă pocinog !

– Îndulşieşcici, nipoaci,

Baba îi urzală slabă.

Am chicit şî io o glumă,

Lu trulişcă-am spus cărabă.

Mă râd, şciu şî io la glumii,

Văd şi glumili că iscă,

Fluşturacice pră lumi,

Ca şî piănili dă gâscă.

M-a ţucat pră frunci moşu.

Io, sărind într-un picior,

M-am sâmţât obrazu roşu

Şî al moşului fecior

Dacă ortăşiam cu baba,

Un ponciş pră o cărabă

Rămâniam în gând la moşu

Ca şî ea… urzală slabă.