Ni-i îngiamnă la culcari,
Cias cam mic –
Nu cias prea mari
Cari, coştuie părali…
După un fum dă ţîgari
Am pus capu ca orcari
Prăstă piriniaua mari.
Cini moari ? Ion, că moari,
C-a băut un şol dă moari
Fără pic dă răsuflari
Ş-a făcut strânsori dă foali.
Păn la foali, dă-i răchie,
Dă-i cu cari ci îmbie,
Prântru viaţă – ominie.
Biă, că iestă şî să fie,
Întră lumii pricinie –
Asta-i mari şmichirie,
Să dai inimii tărie !
Iar măi cătră giminiaţă,
Buca-i viergi dă viaţă,
Birigata-i drum dă griaţă
Şî pră drum miărji virgiaţă
Cân nu faci omu faţă.
Iacă-tă-mă, io mi-s io
Cum să măi ascund că o
Spurcăşiuni dă uiagă,
N-a putut să înțăleagă
Şî m-o spus c-am mincia bliagă,
Dacă nu o sorb întriagă.
Am sficlit-o cam vro lună.
Trist, am înţălies provierbu
Cari prântru mulţ măi sună:
– Să bei! Că nu ai nimica,
Băutura-i buna, aaa…
Numai să ci ţâni dă ea.
Rar, dar toată zâulica !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu