Prişipu viţălu cie giriăpturi ari,
Un plec la uriăchi şî arsuri dă coarni
Că tată-so poartă musai bulitin
Şî coani ascunsă, şî dă zăl îi plin.
N-ari lanţ cu strajă – o giantă uşoară
Şî în ea o troacă, cu minuni – goală.
A clipit viţălu, prost ca un viţăl,
Unii criăd în asta, io nu criăd la fiăl,
Criăd făptura mică, cân ajiunji mari,
Că s-o zbaci-n lanţuri cât o fi dă tari.
Cu dăşcieptăciunia cari-i stă pră limbă,
Socociesc o triabă, cari mult îl schimbă:
Muuu… îi dî la mumă – glasu lui văşiăsc –
Dăspră mărunţâşuri, nu vă măi vorbiăsc.
Pănă-i mic, viţălu nişi când nu-i sătul
Joargi pră cocieie capătă dăstul.
Cân vro arătari sfirosâtă, mopsă
Îi dă bibiranu la stobor dă boxă.
Prişipu viţălu, cât a fost dă mic,
Că-i ajiunsă mama – vacă dă I.R.I.C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu