vineri, 9 iulie 2010

Zgaiba

Un năstaşnic dă copil,
Zâua lui îi plină
Dă sălbacic năogoi,
Caşi n-ari splină.

Baci pulma pră picior,
Cu numărătoari,
Toată zâua prân obor,
Făr încuncinari.

La mâncari, grieu îl prinz
Şî aliarga, neică,
(Pră un ban ai vrea să-l vinz)
Parcă îi suveică.

Ari-n cap pră un cucui
Ci-ar pucia să aiba ?
Noata la purtarea lui,
Şăgi pră o zgaibă !

Da-noptacea


 Cân striăşina dă casă pică
Şî imă pănă la bârnaş.
Dă jios imala să răgică
Şî ni snopiăşci mincinaş.

Nu-ş ari părăzolul rostu
Şî nici o şubă, câtu-i ea,
Să ni sfînţască adăpostu
Oricum om vre, oricum am vrea.

Atunşi cân nooru măi fuji
Şî dă ascunsa să măi jioacă,
Glumiăşci frigu fie-ungi,
Schimbându-să în promoroacă.

Io mult mă râd cu maica-n sobă,
Aprind şpoiertu şî mă fac
Că mi-s sătul dă toaci – tobă,
Ş-adorm pră frunza dân stujac.


miercuri, 7 iulie 2010

Socociala

S-a pus vara cam d-o lună
Şî la oamini cumsacagi
Suflitu miroas-a prună
Că ar dat şî prunii roagi.

Io n-am ocolit licoaria,
Am sorbit-o ca tot omu,
Că am pus pră firu vieţî
Toată primăvara, pomu.

M-am cinstât şî cu ortacii
Cari gustă, ca şî mini.
Cum să guşci, om mari, lapci
Nu-s copil, şî nu-ţ stă bini.

Ş-api, prunu criăşci sângur,
Vaca rumăgă tulei –
Dacă nu îi tai dân toamnă,
Iarna îţ ciupiăşci lei.

Prunu biă apă dă ploaii,
Vaca, apă dă fântână
Şî în toată giminiaţa
Să gijăşci tot dân mână.

Apoi, dacă iai plivaisu
Câtu-i litra dă răchie ?
Câtu-i litra a dă lapci ?
Prieţu lor dă prăvălie

Atunci stai şî ci socoaci,
Târgu nu-i pria miărji strună.
Zăci pruni – un an dă lapci –
Cu urui şî vacă bună ?

Giriăpturili viţălului


Prişipu viţălu cie giriăpturi ari,
Un plec la uriăchi şî arsuri dă coarni
Că tată-so poartă musai bulitin
Şî coani ascunsă, şî dă zăl îi plin.
N-ari lanţ cu strajă – o giantă uşoară
Şî în ea o troacă, cu minuni – goală.

A clipit viţălu, prost ca un viţăl,
Unii criăd în asta, io nu criăd la fiăl,
Criăd făptura mică, cân ajiunji mari,
Că s-o zbaci-n lanţuri cât o fi dă tari.
Cu dăşcieptăciunia cari-i stă pră limbă,
Socociesc o triabă, cari mult îl schimbă:

Muuu… îi dî la mumă – glasu lui văşiăsc –
Dăspră mărunţâşuri, nu vă măi vorbiăsc.
Pănă-i mic, viţălu nişi când nu-i sătul
Joargi pră cocieie capătă dăstul.
Cân vro arătari sfirosâtă, mopsă
Îi dă bibiranu la stobor dă boxă.
Prişipu viţălu, cât a fost dă mic,
Că-i ajiunsă mama – vacă dă I.R.I.C.


Duşăgul

 Năcăjâtă-i I.T.A. câtodată, fraci,
Criez că ari-n mince boabi dă piperi,
Cum că gies să strâcă, tot pră drumuri sparci,
Perina dă aer, spusă dă şofiări.
Apoi, după api, noi iar punim piatră,
Cari să înşâră, cum să-nşâră fumu
Vina-i tot a noastră, ălor dî la vatră.
Dacă vini ploaia şî iar spala drumu,
Io socot atuncia, nu-i dă vină nimi,
Tot născocitoru criăd c-a fost un fraiăr,
Că duşăgu acela ţânia mult măi bini
Dă-l umplia cu fiără, nişidăcum cu aer.

Proviărb dă pahar

 A vinit şî ciasu cari
Ni-i îngiamnă la culcari,
Cias cam mic –
Nu cias prea mari
Cari, coştuie părali…

După un fum dă ţîgari
Am pus capu ca orcari
Prăstă piriniaua mari.
Cini moari ? Ion, că moari,
C-a băut un şol dă moari
Fără pic dă răsuflari
Ş-a făcut strânsori dă foali.

Păn la foali, dă-i răchie,
Dă-i cu cari ci îmbie,
Prântru viaţă ominie.
Biă, că iestă şî să fie,
Întră lumii pricinie
Asta-i mari şmichirie,
Să dai inimii tărie !

Iar măi cătră giminiaţă,
Buca-i viergi dă viaţă,
Birigata-i drum dă griaţă
Şî pră drum miărji virgiaţă
Cân nu faci omu faţă.
Iacă-tă-mă, io mi-s io
Cum să măi ascund că o
Spurcăşiuni dă uiagă,
N-a putut să înțăleagă
Şî m-o spus c-am mincia bliagă,
Dacă nu o sorb întriagă.

Am sficlit-o cam vro lună.
Trist, am înţălies provierbu
Cari prântru mulţ măi sună:
 – Să bei! Că nu ai nimica,
Băutura-i buna, aaa…
Numai să ci ţâni dă ea.
Rar, dar toată zâulica !

Gluma moşului


M-a dat moşu o turlişcă.
Baba, câta măi dă triabă,
M-a spus: „ Să nu-l criez, copili,
Pana aia îi cărabă!
Io mă uit atunci la pană,
O suşiesc, o răsuşiesc,
Baba spusă giriptacea.
Cam la asta mă gângiăsc.
– Taică bun…- îi spun lu moşu
Şî în faţa lui stau stog,
Îm făcuş cu gluma asta
Şmicherii dă pocinog !
– Îndulşieşcici, nipoaci,
Baba îi urzală slabă.
Am chicit şî io o glumă,
Lu trulişcă-am spus cărabă.
Mă râd, şciu şî io la glumii,
Văd şi glumili că iscă,
Fluşturacice pră lumi,
Ca şî piănili dă gâscă.
M-a ţucat pră frunci moşu.
Io, sărind într-un picior,
M-am sâmţât obrazu roşu
Şî al moşului fecior
Dacă ortăşiam cu baba,
Un ponciş pră o cărabă
Rămâniam în gând la moşu
Ca şî ea… urzală slabă.


luni, 28 iunie 2010

Vinovata

Vaca şăgi şî clipieşci,
Tot clipieşci gies, ca prostu
Sîmci ciăva că-i lipsăşci –
Un verset dîn „Tatăl Nostru”.

Apa lângă bot îi vini,
Numa îş aşază capu
Pră o limbă – firocină
Să o soarbă cum ii placu.

Dăr clipitu-i mari smintă,
Nu-i uruiu cu milasă –
Şciu arciili să mintă
Că-i măi bună iarba grasă.

Bună-i iarba ca şî vara !
Vaca îi dă milioani,
Când îi mirişce săcara,
Curji lapcili-n bidoani.

Ş-apoi dă-i cu muls micanic…
Curi lapci – mumă, mumă,
Ar vinit dân altă parci
Lipitorili dă gumă.

Dar cân baci Sălcovăţu –
Vântu răşi dă „Şpiţ – Biărg”
Vaca tot clipind întrabă,
Ci-am lucrat un an întriăg ?

Atunci adu cătră pustă,
Muschili, cu fân cu tot,
Că în mincia dântră coarne
Vacili prostâie rod.

Şî cân toaci mierg a bini,
Tot năroagili clipăsc
Baş la muls moari curentu
Şî pră rând să stângăşiesc.

Lipitorili dă gumă
Fără dă sclipiciuri mor
Pră bidoanili dă lapci
În ieconomia lor ?!

Râgi într-un pod lămpaşu
Vaca-ntrabă uniori:
„Cân s-o măi afla nunaşu
Pălmilor dă mulgători ?”

duminică, 27 iunie 2010

La moară


Pocinoaga a fost mari,
A bătut pră grânii piatra,
Doonind în şoprul morii,
Oaminii îş fac socoata.

Iaca Şandru a lu Trăia,
Ş-a şciărs dă băgău la gură,
Scrobicindu-să prân minci,
Vriă să spună o minşiună.

 – Oamini buni !... (înşiepi-a spuni)
Câci nu s-ar măi schimbat…
Moşu mieu cân a fost jiuni,
N-a bătut piatra pră sat !

A bătut prî la ogaşă,
Prăstă piătri dă ştamiţ
Şî la gurili dă ocnă,
Pră cărbuni, în cotăriţ.

Hai că-i bună, dă Ilie
Apă-n stavila minşiunii,
O minşiună, cât coşia,
Şandru al lu Trăia spuni.

– Api să nu am priciasnă,
Şî nişi maslu, spuni Şandru,
Dacă vrieu să-m spun prostia,
Nişi baş mie, dar lu altu.

Oamini scobiau la iască
Şî în paclă dă doan,
Şandru-nciepi să vorbiască
Dăspră Omu-Năzdrăvan.

Cân a fost ca mini moşu
A trăit la noi în sat,
„Mătăhala”, spusă Vâlvă
Un om tari (nă-nsurat).

Şî ţînut aşa dă tari
Ca să fie toaci buni,
După ploili cu piatră,
L-a cinstît atâta lumi.

El să ascungia să doarmă,
Prân ocoali-n fânării…
(Şî plica în tăinuirii,
Nişi cu morţ şî nişi cu vii)
Să nu sperie copii.

Să făşia într-o vrăjală,
Suflit tari, dântr-o boari,
Înălţându-să prân noori
Să zbăcia în fişcecari.

Ungi nooru dă biădă
Ar fi vrut să rupă roagi
Îl făcia prân buşâtură
Într-o apă cum să cagi.

– Ascultaţ minciuna asta !
Spuni Ion a lu Săbina,
Criăd că-nghiaţă şî curastra
Dân viţălu lu vişina !

Dă-ci biedălui cu gluma,
Cari ne-a clicnit clipitu,
Ne-a răcit la ochi pupila
Dă şi spusă năgângitu !

Unii răsuşiesc mustaţa
Cu un gând păcişălat.
Un „fandroc” dân uşa morii
Chiamă rând la măşinat.




Zogoada

Vriă să şcie baba Pietra,
Zviduiri dă riumă,

C-a tot luat la bumbi dă tetra

Şî o doari dă nu-i glumă.



I-a spus un glumăţ dă doctor,

Că n-ar fi dă vină anii

Ş-a vinit să facă şmotru,

Pr-un pişior, la Irculani.



Aici baba-ş piergi capu

Într-o zî fără dă soari,

Măi-do ca să gie dă dracu,

Pân s-ajiungă-n scăldătoari.



Vriămia îi o pogănie,

Cân să scriemi-n gialuri ciaţa

Şî cân Pietra nu prea şcie

Cât dă scumpă îi piaţa.



A vindut triei gâşce grasă

Şî o cloţă da pră oauă,

Ş-a plicat şă-ş afli liacu

La trai bun, în lumia nouă.



A zgogit şî ia ca orbu

Ilova, la api calgi,

Vriă să-ş afli sănătacia,

Să probiască să să scalgi.



După port am cunoscut-o,

Îi dân pustă şi vez bini,

M-am oprit , cân am vădzut-o

Că s-apropie dă mini.



– Bună zâua, maică bună !

– Să fii sănătos, cu maica !

– Ai vinit la trai şî viaţă,

L-ai lăsat acas pră taica ?



Îl lăsai, boalilui, dragă,

Că m-am ogrisât dă tot,

Am lucrat o viaţă-ntreagă

Şî acuma nu măi pot !



…şî şi faşi aişi, copili ?”

„– Io ?... scriu glumi pr-un căiet,

Potriviesc să să loviască,

Cum li scrie un poet !



„ – Api, n-ai nişio duriări ?

(baba-n glumi mă alintă)

După mincia dă muieri

Mă socoaci cu vro smintă.



 Mă măsoară lung bătrâna.

Ari ochi cu multă milă,

Faşi cătră cap cu mâna:

– Poaci anii îs dă vină …!



Io mă râd şî baba pliacă,

Pră pociacă schiopătând,

Şciu, ca ea îs mulci babii

Şovăici pră pământ.



Mă gângiesc că vriemia faci,

Omu-n chipu dă măimucă,

Cari îmblă pr-ungi viegi

Şî doarmi pră ungi-apucă.



Numa mincia îi rămâni.

Pamătu, cu mulci toani,

Chiar trăind dă az pră mini,

Tot ar vria la Ierculani.



Gluma fujii să m-ajungă.

Io pră loc făcui socoata –

Mincia m-aş fi pus-o-n dungă,

Dacă vinia cu nipoata.


Istăna şoadă

Satu mieu dă başcină
Îi baş lângă mlaşcină.
Cum s-ar spuni, Vraniu mieu,
Stă-ntră mlaşcină şî tău.

Primăvara păn nu zboară,
Mica goangă, păpăruga
Vini un ponou dân gialuri
Şî să varsă iar – Boruga.

Dă Căraş, o pogănie,
Faşi lumea un şciubei,
Trec şâranii prân bujiacuri,
Dî la Cacova-n Coşcei.

Ţărmurili să surupă,
Nu să-ncuncină nici ploaia,
La irugă, lângă tufă,
Cam tristoani, stă „Pricaia”.

Dăr dân aşcia îs cân ploaie,
Cân îi soari boldânos,
Vraniu mieu, îi cum nu-i altu
Dă chicit şî dă frumos.

Paorii şciu la motoară
Şî-ai dântâi îş dântră sacii,
Cân îi vorba dă o triabă,
Prî la grânii şî bucacii.

Fâncă am vorbit atâta,
Nu mă las, vă spun şî voauă
Dă cămin şî dă muzică
Ni-s pră drum dă bandă noauă !

Sara cân îi cineriăţa,
Dî la lucru pră acasă,
Să astrâng fişiori la şcoală,
Lângă oarna lor aliasă.

Io mă bucur mult dă asta
Şî li-ajut prî la poijă,
Şî li spun năroc în toaci,
Purtătorilor dă grijă !

Satu miău ari şî „Dacii”.
Dacă ar învia Trăian
S-ar mira-mpăratu poaci,
Dă şi poaci un ţăran !

Prăstă căş îs numai „griebli”,
D-alia dă tilivizor,
Cântărieţ şî cântărieţă
Vin pre ieli în obor.

Iaca stropu dă sudoari,
Ungi cagi crieşci rod,
Nu-i sărac, săracu paor,
Cât măi ari îrţ în pod !

Taică-miu îş faşi cruşi,
Maică-mia îş scuipă-n sân,
Că mă ţân dă bazaconii:
– Ioani …! Iş copil bătrân …!

Ba oi fi, n-oi fi, măi, taică,
Nu măi stau să-mi număr anii,
Ci nu faci în lumea noastră
Cinsta omului (şi banii) !?

Îi sfătos, spuni mumiţa,
Tuţu clacină dân cap –
Spun io, tuţule, prân viaţă
Am tricut un bun dărap…

Şî cân prind o ţâră liăcii,
Nu mă ortăşiesc cu patu,
Nu măi caut că ard curientu,
Iau plivaisu şî-mi laud satu !




Persoane interesate