Îi baş lângă mlaşcină.
Cum s-ar spuni, Vraniu mieu,
Stă-ntră mlaşcină şî tău.
Primăvara păn nu zboară,
Mica goangă, păpăruga
Vini un ponou dân gialuri
Şî să varsă iar – Boruga.
Dă Căraş, o pogănie,
Faşi lumea un şciubei,
Trec şâranii prân bujiacuri,
Dî la Cacova-n Coşcei.
Ţărmurili să surupă,
Nu să-ncuncină nici ploaia,
La irugă, lângă tufă,
Cam tristoani, stă „Pricaia”.
Dăr dân aşcia îs cân ploaie,
Cân îi soari boldânos,
Vraniu mieu, îi cum nu-i altu
Dă chicit şî dă frumos.
Paorii şciu la motoară
Şî-ai dântâi îş dântră sacii,
Cân îi vorba dă o triabă,
Prî la grânii şî bucacii.
Fâncă am vorbit atâta,
Nu mă las, vă spun şî voauă
Dă cămin şî dă muzică
Ni-s pră drum dă bandă noauă !
Sara cân îi cineriăţa,
Dî la lucru pră acasă,
Să astrâng fişiori la şcoală,
Lângă oarna lor aliasă.
Io mă bucur mult dă asta
Şî li-ajut prî la poijă,
Şî li spun năroc în toaci,
Purtătorilor dă grijă !
Satu miău ari şî „Dacii”.
Dacă ar învia Trăian
S-ar mira-mpăratu poaci,
Dă şi poaci un ţăran !
Prăstă căş îs numai „griebli”,
D-alia dă tilivizor,
Cântărieţ şî cântărieţă
Vin pre ieli în obor.
Iaca stropu dă sudoari,
Ungi cagi crieşci rod,
Nu-i sărac, săracu paor,
Cât măi ari îrţ în pod !
Taică-miu îş faşi cruşi,
Maică-mia îş scuipă-n sân,
Că mă ţân dă bazaconii:
„ – Ioani …! Iş copil bătrân …!”
Ba oi fi, n-oi fi, măi, taică,
Nu măi stau să-mi număr anii,
Ci nu faci în lumea noastră
Cinsta omului (şi banii) !?
Îi sfătos, spuni mumiţa,
Tuţu clacină dân cap –
Spun io, tuţule, prân viaţă
Am tricut un bun dărap…
Şî cân prind o ţâră liăcii,
Nu mă ortăşiesc cu patu,
Nu măi caut că ard curientu,
Iau plivaisu şî-mi laud satu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu