Zviduiri dă riumă,
C-a tot luat la bumbi dă tetra
Şî o doari dă nu-i glumă.
I-a spus un glumăţ dă doctor,
Că n-ar fi dă vină anii
Ş-a vinit să facă şmotru,
Pr-un pişior, la Irculani.
Aici baba-ş piergi capu
Într-o zî fără dă soari,
Măi-do ca să gie dă dracu,
Pân s-ajiungă-n scăldătoari.
Vriămia îi o pogănie,
Cân să scriemi-n gialuri ciaţa
Şî cân Pietra nu prea şcie
Cât dă scumpă îi piaţa.
A vindut triei gâşce grasă
Şî o cloţă da pră oauă,
Ş-a plicat şă-ş afli liacu
La trai bun, în lumia nouă.
A zgogit şî ia ca orbu
Ilova, la api calgi,
Vriă să-ş afli sănătacia,
Să probiască să să scalgi.
După port am cunoscut-o,
Îi dân pustă şi vez bini,
M-am oprit , cân am vădzut-o
Că s-apropie dă mini.
„ – Bună zâua, maică bună !”
„ – Să fii sănătos, cu maica !”
„ – Ai vinit la trai şî viaţă,
L-ai lăsat acas pră taica ?”
„ Îl lăsai, boalilui, dragă,
Că m-am ogrisât dă tot,
Am lucrat o viaţă-ntreagă
Şî acuma nu măi pot !”
„ …şî şi faşi aişi, copili ?”
„– Io ?... scriu glumi pr-un căiet,
Potriviesc să să loviască,
Cum li scrie un poet ! ”
„ – Api, n-ai nişio duriări ?”
(baba-n glumi mă alintă)
După mincia dă muieri
Mă socoaci cu vro smintă.
Mă măsoară lung bătrâna.
Ari ochi cu multă milă,
Faşi cătră cap cu mâna:
„ – Poaci anii îs dă vină …!”
Io mă râd şî baba pliacă,
Pră pociacă schiopătând,
Şciu, ca ea îs mulci babii
Şovăici pră pământ.
Mă gângiesc că vriemia faci,
Omu-n chipu dă măimucă,
Cari îmblă pr-ungi viegi
Şî doarmi pră ungi-apucă.
Numa mincia îi rămâni.
Pamătu, cu mulci toani,
Chiar trăind dă az pră mini,
Tot ar vria la Ierculani.
Gluma fujii să m-ajungă.
Io pră loc făcui socoata –
Mincia m-aş fi pus-o-n dungă,
Dacă vinia cu nipoata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu